Clipu lui Sisu a iesit miercuri, a lui Guess Who joi, iar de Mafia am dat azi. Trei zile mari pentru HH romanesc. Fara povesti inutile, va sugerez doar sa lasati degetele sa vi se duca pe volum spre maxim...
vineri, 23 octombrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
Downhill Local Competition Bistrita 2009 - REVIEW
Desi articolul a fost scris de ceva timp, am asteptat postarea lui initial pe site-ul Urban Bistrita de catre Beavis, caci asta a fost scopul principal al scrierii lui. Acum ca e acolo, l-am postat si aici. Lecturare placuta!
Ca sa fie clar de la bun inceput, cica trebuie sa mentionez ca Doctoru, sprijinit de clubul de downhill Bistrita DH, pe alocuri de Primaria Bistrita si ceva sponsori, a initiat organizarea primului concurs local de downhill din Bistrita.
Desi apare ca data oficiala de desfasurare ziua de sambata, 12 septembrie, concursul a inceput cu o saptamana mai devreme, tot intr-o sambata.
Cum asa?
In primul rand s-a crapat de ziua si si-a facut aparitia soarele pe cer. Ulterior au mai aparut un microbus, noua insi proaspat hraniti, o sumedenie de unelte agricole si desigur, chef de munca si voie buna. Ingredientele fiind adaugate in padure, traseul ce in mare parte exista deja si ce avea sa gazduiasca concursul n-a avut ce face decat sa fie plastelina sub mana de lucru a baietilor. A prins contur spre sfarsitul zilei, pe parcurs fiind adaugati si alti “shaperi” veniti in ajutor sau pentru simple privelisti. Rampe adaugate, linii re-stilizate si latite, turnante reparate si o noua linie de finish in plan. Cam astea au fost primele indicii ca ceva interesant avea sa se petreaca in Padurea Codrisor, de pe malul stang al raului Bistrita. Cu alte planuri in ce priveste traseul, ne-am lasat domoliti de lasarea serii, hotarati sa luam iar uneltele in mana in cursul saptamanii, pentru ultimele detalii.
Miercurea de dupa aceea sambata avea sa fie inca o zi de lucru. O noua si splendida turnanta de lemn a luat nastere sub egida maestrului Doctoru, sprijinit de ascultatorii lui ucenici. Alte mici finisaje la liniile traseului au iesit din mainile shaperilor adunati. Si uite-ne in fata unei alte noutati a traseului, linia de finish. In dorinta de a ridica nivelul de spectacol in zona de interes public, a luat nastere din pamant o rampa combinata cu un landing care avea sa contina si linia efectiva de finish. Apusul soarelui ne-a gasit si de aceasta data cu uneltele in mana, insa de data asta cu lucrul terminat si cu un traseu superb realizat.
Si uite-ne pe 12 septembrie, soare pe cer, energizante la bord, zambete pe fata, bike-uri pregatite de concurs, nivel de adrenalina ridicat, tricouri oficiale made by Doctoru undeva prin Cluj, cu inginerul Flo la montarea foto-celulei, oficialul Virgil pregatindu-si ustensilele de calcul si cronometrare, cu tamplarii Gyuri, Radu si Darius mesterind un afisier rudimentar, cu Doctoru prin raul Bistrita, furand curent de pe malul celalalt, cu dubele si soferii lor pregatite de urcare, spectatori care incet incet colorau zona, echipa de la Salvamont Bistrita pregatita de interventii, paparazzi click-uind tot ce misuna, traseul delimitat cu banda speciala asteptandu-ne, muzica zdranganind din sculele muzicale aranjate pe zona.
Ce putea fi mai frumos decat atat? Doar un singur lucru: sa te dai la vale!
Odata terminata inscrierea celor 19 concurenti, bike-urile au fost asezate in dube si urcate la linia de start, pentru inceperea sesiunii de antrenamente. Sesiune care si-a primit jerfta, unul dintre concurenti abandonand dupa o cazatura. Dupa terminarea antrenamentelor a venit randul sitting-runului, la ora 14.00. Dupa o pauza bine-meritata pentru concurenti si public de altfel, a venit momentul finalei. Primul start a fost dat exact la ora 16.00, in ordinea inversa a timpului realizat de concurenti in sitting-run. Favoritul spectatorilor, Doctoru`, si-a facut treaba si a scos cel mai bun timp, urmat indeaproape de Beavis pe locul 2, respectiv Mikki pe 3.
Odata terminat concursul si calcularea timpilor, zona a inceput sa se elibereze, pregatindu-se de umplerea clubului 7Sins, in vederea premierii castigatorilor. Adunarea s-a facut in jurul orei 20.00, iar dupa incalzirea lichida a celor stransi pe acolo, s-a reglat microfonul pentru anuntarea castigatorilor celor doua categorii, elite si juniori. Primele trei locuri la elite fiind obtinute, cum am zis si mai sus, de Doctoru, Beavis si Mikki, iar la juniori bucurandu-se de premii Darius, Vlad Gardus si Raul, in ordinea sosirii la finish. Un premiu special a fost acordat singurei fete din competitie, Iulia Gardus. Premiile au constat in produse pentru bike si articole de imbracaminte.
Respectandu-si promisiunea, Doctoru a organizat cheful de dupa chef in primitoarea sa casa, unde oaspetii s-au destrabalat pana in zori, punand astfel capat unei intregi saptamani dedicate primului concurs local de downhill din Bistrita, o competitie inedita pentru acest oras si una reusita dealtfel. Speram sa ne auzim si la anul, cu idei noi si sprijin material mai ridicat din partea sponsorilor.
Ca sa fie clar de la bun inceput, cica trebuie sa mentionez ca Doctoru, sprijinit de clubul de downhill Bistrita DH, pe alocuri de Primaria Bistrita si ceva sponsori, a initiat organizarea primului concurs local de downhill din Bistrita.
Desi apare ca data oficiala de desfasurare ziua de sambata, 12 septembrie, concursul a inceput cu o saptamana mai devreme, tot intr-o sambata.
Cum asa?
In primul rand s-a crapat de ziua si si-a facut aparitia soarele pe cer. Ulterior au mai aparut un microbus, noua insi proaspat hraniti, o sumedenie de unelte agricole si desigur, chef de munca si voie buna. Ingredientele fiind adaugate in padure, traseul ce in mare parte exista deja si ce avea sa gazduiasca concursul n-a avut ce face decat sa fie plastelina sub mana de lucru a baietilor. A prins contur spre sfarsitul zilei, pe parcurs fiind adaugati si alti “shaperi” veniti in ajutor sau pentru simple privelisti. Rampe adaugate, linii re-stilizate si latite, turnante reparate si o noua linie de finish in plan. Cam astea au fost primele indicii ca ceva interesant avea sa se petreaca in Padurea Codrisor, de pe malul stang al raului Bistrita. Cu alte planuri in ce priveste traseul, ne-am lasat domoliti de lasarea serii, hotarati sa luam iar uneltele in mana in cursul saptamanii, pentru ultimele detalii.
Miercurea de dupa aceea sambata avea sa fie inca o zi de lucru. O noua si splendida turnanta de lemn a luat nastere sub egida maestrului Doctoru, sprijinit de ascultatorii lui ucenici. Alte mici finisaje la liniile traseului au iesit din mainile shaperilor adunati. Si uite-ne in fata unei alte noutati a traseului, linia de finish. In dorinta de a ridica nivelul de spectacol in zona de interes public, a luat nastere din pamant o rampa combinata cu un landing care avea sa contina si linia efectiva de finish. Apusul soarelui ne-a gasit si de aceasta data cu uneltele in mana, insa de data asta cu lucrul terminat si cu un traseu superb realizat.
Si uite-ne pe 12 septembrie, soare pe cer, energizante la bord, zambete pe fata, bike-uri pregatite de concurs, nivel de adrenalina ridicat, tricouri oficiale made by Doctoru undeva prin Cluj, cu inginerul Flo la montarea foto-celulei, oficialul Virgil pregatindu-si ustensilele de calcul si cronometrare, cu tamplarii Gyuri, Radu si Darius mesterind un afisier rudimentar, cu Doctoru prin raul Bistrita, furand curent de pe malul celalalt, cu dubele si soferii lor pregatite de urcare, spectatori care incet incet colorau zona, echipa de la Salvamont Bistrita pregatita de interventii, paparazzi click-uind tot ce misuna, traseul delimitat cu banda speciala asteptandu-ne, muzica zdranganind din sculele muzicale aranjate pe zona.
Ce putea fi mai frumos decat atat? Doar un singur lucru: sa te dai la vale!
Odata terminata inscrierea celor 19 concurenti, bike-urile au fost asezate in dube si urcate la linia de start, pentru inceperea sesiunii de antrenamente. Sesiune care si-a primit jerfta, unul dintre concurenti abandonand dupa o cazatura. Dupa terminarea antrenamentelor a venit randul sitting-runului, la ora 14.00. Dupa o pauza bine-meritata pentru concurenti si public de altfel, a venit momentul finalei. Primul start a fost dat exact la ora 16.00, in ordinea inversa a timpului realizat de concurenti in sitting-run. Favoritul spectatorilor, Doctoru`, si-a facut treaba si a scos cel mai bun timp, urmat indeaproape de Beavis pe locul 2, respectiv Mikki pe 3.
Odata terminat concursul si calcularea timpilor, zona a inceput sa se elibereze, pregatindu-se de umplerea clubului 7Sins, in vederea premierii castigatorilor. Adunarea s-a facut in jurul orei 20.00, iar dupa incalzirea lichida a celor stransi pe acolo, s-a reglat microfonul pentru anuntarea castigatorilor celor doua categorii, elite si juniori. Primele trei locuri la elite fiind obtinute, cum am zis si mai sus, de Doctoru, Beavis si Mikki, iar la juniori bucurandu-se de premii Darius, Vlad Gardus si Raul, in ordinea sosirii la finish. Un premiu special a fost acordat singurei fete din competitie, Iulia Gardus. Premiile au constat in produse pentru bike si articole de imbracaminte.
Respectandu-si promisiunea, Doctoru a organizat cheful de dupa chef in primitoarea sa casa, unde oaspetii s-au destrabalat pana in zori, punand astfel capat unei intregi saptamani dedicate primului concurs local de downhill din Bistrita, o competitie inedita pentru acest oras si una reusita dealtfel. Speram sa ne auzim si la anul, cu idei noi si sprijin material mai ridicat din partea sponsorilor.
vineri, 16 octombrie 2009
Noi vrem RESPECT!
Ca cum o dau Parazitii iarasi!
Dupa scosu` albumului remixat "Slalom printre cretini", vorbit de bine, vorbit de rau, baetii mi-au aparut in ochi cu "Noi vrem respect". Ii ador. De ce ii ador? Ii ador ca nu stiu cum se face ca scot ceva tare cand nu anunta nimic.
Respect dau pentru ei, caci asta vor ei. Asta vrem toti de ceva ani incoace. Nu zic cati ca ma doare capu`. Atat vrem: noi vrem RESPECT.
Dupa scosu` albumului remixat "Slalom printre cretini", vorbit de bine, vorbit de rau, baetii mi-au aparut in ochi cu "Noi vrem respect". Ii ador. De ce ii ador? Ii ador ca nu stiu cum se face ca scot ceva tare cand nu anunta nimic.
Respect dau pentru ei, caci asta vor ei. Asta vrem toti de ceva ani incoace. Nu zic cati ca ma doare capu`. Atat vrem: noi vrem RESPECT.
vineri, 9 octombrie 2009
Romanian Rap Video
Am fost urechiat de omu` meu Sisu ca am lasat pe dinafara ultimul clip al adevaratului Sisu, Ai vrea sa ai. Asa ca, profit de chestia asta si vin cu ultimele noutati in materie de clipuri rap romanesti. Poate nu gasiti exact ce vreti voi, dar e blogul meu si gasiti exact ce vreau eu :D.
Vizionare si ascultare placuta. Pace! ;)
Vizionare si ascultare placuta. Pace! ;)
marți, 29 septembrie 2009
Viata de om 1: Ralu
Raluca. Asa o chema. Ea a fost prima. Era mai mica cu 3 ani decat mine. Putin mai inalta decat mine, foarte frumoasa. Foarte!
Imi amintesc perfect cum a inceput totul. Initial o vroiam doar pentru ca era prietena unui rival de pe strada. Ma batusem in piept in fata tuturor ca i-o voi sufla. Minte de copii, ce mai. Si uite asa a inceput joaca. Nu pot sa-i spun altfel la acel inceput frumos. Schimburi de priviri pe furis, intalniri pe ascuns, biletele de dragoste adolescentina. Ajunsesem deja sa se stie de noi, celalalt trecuse in uitare, probabil si in urma unei altercatii. Parte in parte. Asa procedam noi. Desigur ca l-am dovedit, era punctul pe i la tot ce se intamplase: ii furasem si "gagica" si il si batusem. Incet incet am realizat ce "cucerisem". Nu trecea o zi fara sa ne vedem, fara sa vorbim. Chiar si seara urcam la etajul 4 unde locuia ea si-i lasam biletele sub prag. Ma ascundeam mereu de ai ei, eu fiind considerat un baiat nu tocmai de treaba pe strada noastra. Stateam imbratisati fara sa scoatem vreun cuvant fara sa tinem cont de timp. A fost prima si ultima data cand i-am spus unei fete ca o iubesc. Asta si simteam. Ca au mai urmat persoane pentru care am simtit acest lucru, asta e partea a doua, insa de spus n-am mai spus-o niciodata.
Un an superb, alaturi de o fata superba. Isteata, frumoasa, saruta fenomenal. Ce-mi mai puteam dori? Se pare ca nimic. Si cu nimic m-am ales.
Chiar asa! M-am ales pana la urma cu nimic. Sor-mea, in joaca, impreuna cu o prietena de-a ei, au oprit-o intr-o zi si i-au spus ca m-au vazut sarutand o alta fata la scoala. Baliverne desigur. Ce nevoie aveam eu de altceva cand aveam tot ce-mi facea sufletul sa tresalte langa mine? Eh, asta-i mersu` cateodata. In iarna ce a urmat acelui an superb, m-a luat de mana si m-a tras in casa scarii ei. Mi-a sarit in brate si plangand m-a intrebat daca o iubesc. Evident ca o iubeam si evident ca asta i-am si spus. M-a intrebat daca e adevarat ce spune sor-mea si cealalta tipa, cum ca m-au vazut sarutand o alta fata. In acel moment chiar nu mai stiu ce a trecut prin mine. Acel moment l-am regretat mult timp dupa aceea. Am fost prost. Cum putea sa creada pe altcineva in afara de mine? Ma simteam jignit, era o chestie ce eu n-o suportam. Vedeam o lipsa de incredere prin aceea intrebare. Si cuvintele au iesit: "Da, am sarutat-o si nu mai vreau sa ne vedem noi doi". Minciuni. Minciuni. Am mintit fara sa stiu ca ma va durea enorm acest lucru. Am iesit rapid din scara si am lasat-o plangand...
A fost prima fata pe care am iubit-o. A fost unica careia i-am spus acest lucru. A fost prima data cand am fost prost. A fost prima data cand am suferit.
Imi amintesc perfect cum a inceput totul. Initial o vroiam doar pentru ca era prietena unui rival de pe strada. Ma batusem in piept in fata tuturor ca i-o voi sufla. Minte de copii, ce mai. Si uite asa a inceput joaca. Nu pot sa-i spun altfel la acel inceput frumos. Schimburi de priviri pe furis, intalniri pe ascuns, biletele de dragoste adolescentina. Ajunsesem deja sa se stie de noi, celalalt trecuse in uitare, probabil si in urma unei altercatii. Parte in parte. Asa procedam noi. Desigur ca l-am dovedit, era punctul pe i la tot ce se intamplase: ii furasem si "gagica" si il si batusem. Incet incet am realizat ce "cucerisem". Nu trecea o zi fara sa ne vedem, fara sa vorbim. Chiar si seara urcam la etajul 4 unde locuia ea si-i lasam biletele sub prag. Ma ascundeam mereu de ai ei, eu fiind considerat un baiat nu tocmai de treaba pe strada noastra. Stateam imbratisati fara sa scoatem vreun cuvant fara sa tinem cont de timp. A fost prima si ultima data cand i-am spus unei fete ca o iubesc. Asta si simteam. Ca au mai urmat persoane pentru care am simtit acest lucru, asta e partea a doua, insa de spus n-am mai spus-o niciodata.
Un an superb, alaturi de o fata superba. Isteata, frumoasa, saruta fenomenal. Ce-mi mai puteam dori? Se pare ca nimic. Si cu nimic m-am ales.
Chiar asa! M-am ales pana la urma cu nimic. Sor-mea, in joaca, impreuna cu o prietena de-a ei, au oprit-o intr-o zi si i-au spus ca m-au vazut sarutand o alta fata la scoala. Baliverne desigur. Ce nevoie aveam eu de altceva cand aveam tot ce-mi facea sufletul sa tresalte langa mine? Eh, asta-i mersu` cateodata. In iarna ce a urmat acelui an superb, m-a luat de mana si m-a tras in casa scarii ei. Mi-a sarit in brate si plangand m-a intrebat daca o iubesc. Evident ca o iubeam si evident ca asta i-am si spus. M-a intrebat daca e adevarat ce spune sor-mea si cealalta tipa, cum ca m-au vazut sarutand o alta fata. In acel moment chiar nu mai stiu ce a trecut prin mine. Acel moment l-am regretat mult timp dupa aceea. Am fost prost. Cum putea sa creada pe altcineva in afara de mine? Ma simteam jignit, era o chestie ce eu n-o suportam. Vedeam o lipsa de incredere prin aceea intrebare. Si cuvintele au iesit: "Da, am sarutat-o si nu mai vreau sa ne vedem noi doi". Minciuni. Minciuni. Am mintit fara sa stiu ca ma va durea enorm acest lucru. Am iesit rapid din scara si am lasat-o plangand...
A fost prima fata pe care am iubit-o. A fost unica careia i-am spus acest lucru. A fost prima data cand am fost prost. A fost prima data cand am suferit.
Nu mai stiu pe unde umbla, n-am mai vazut-o de cativa ani. S-a pierdut in lumea larga, din unele surse chiar prin Anglia "larga". Sunt sigur ca e la fel de frumoasa ca atunci cand am cunoscut-o eu.
Ea a fost Raluca. Ralu...duminică, 27 septembrie 2009
Viata de om
M-am gandit mult timp daca sa ma apuc de acest subiect sau nu. Intr-un final am zis sa-i dau bice, sa rabufnesc. Intotdeauna am zis ca un om moare in momentul in care e uitat de cei care l-au cunoscut in viata. Copii poate lasa oricine pe lumea asta in urma sa. Eu vreau mai mult. Vreau sa ramana ceva dupa mine, desi nu va fii ceva extraordinar de maret. Ca va fi o poza grozava, ca vor fi niste scrieri frumoase, un poem miscator sau doar niste fapte laudabile, ceva vreau sa ramana in urma mea.
"Viata de om" se va derula pe parcursul a cateva episoade. Va fi sub forma unor istorioare ce apartin vietii mele, in care mi-am jucat rolul la un moment dat. Nu stiu cate vor fi. Cate va fi nevoie pentru a ma simti eliberat, pentru a simti golul din mine umplut. Doar cand voi fi plin voi putea cu adevarat sa incerc sa las ceva in urma mea.
Vor fi fapte, intamplari, ganduri personale. Viziuni proprii asupra a ceea ce mi s-a intamplat in diverse situatii.
Momentan lucrez la "Viata de om 1", sper sa-l termin in cateva zile si sa-l postez.
Numai bine, cius!
"Viata de om" se va derula pe parcursul a cateva episoade. Va fi sub forma unor istorioare ce apartin vietii mele, in care mi-am jucat rolul la un moment dat. Nu stiu cate vor fi. Cate va fi nevoie pentru a ma simti eliberat, pentru a simti golul din mine umplut. Doar cand voi fi plin voi putea cu adevarat sa incerc sa las ceva in urma mea.
Vor fi fapte, intamplari, ganduri personale. Viziuni proprii asupra a ceea ce mi s-a intamplat in diverse situatii.
Momentan lucrez la "Viata de om 1", sper sa-l termin in cateva zile si sa-l postez.
Numai bine, cius!
duminică, 13 septembrie 2009
MTB Local Competition Bistrita 2009
Azi mi-e lene sa scriu. Ieri a fost MTB Local Competition Bistrita, primul concurs local de downhill din Bistrita. Si cum noaptea a fost una a licorilor lui Bachus, prefer sa dau doar copy/paste, cu scuzele de rigoare, de pe site-ul http://www.urbanbistrita.ro/ . Scuza pentru intarzierea cu care postez acest articol doar azi e evidenta: N-AM AVUT TIMP! :D
Singura cale de a ma scoate e sa va asigur ca voi veni cu ceva poze de la fata locului si din concurs intr-un post ulterior. Numa sa le primesc de la "pozatori" :D.
Asadar:
Sambata, 12 septembrie, va avea loc in Bistrita primul concurs Downhill organizat in orasul nostru.Desi fondurile sunt limitate si timpul este foarte scurt, baietii s-au apucat deja de treaba in amenajarea traseului. Acest concurs se promite unul extrem de interesant atat pentru rideri cat si pentru spectatori, traseul fiind unul de viteza presarat cu rampe, turnante si alte obstacole specifice.
Concursul este organizat de Clubul de Downhill "Bistrita DH" pe Dealul Jelnei, cu finish-ul langa strandul" Codrisor.
Concursul este open, fara categorii de varsta sau tip de bicicleta, casca full-face fiind obligatorie.
Persoanele minore care vor sa participe trebuie sa se prezinte la inscrieri cu declaratia de la parinti, legalizata la un notar public.
Taxa de inscriere este de 10 Lei noi.
Miercuri, 09 septembrie 2009 va avea loc un briefing in skatepark la ora 19.
Sambata 12 septembrie 2009, incepand cu ora 10 vor avea loc inscrierea concurentilor, antrenamente oficiale, sitting run si concursul.
Concursul este organizat de Clubul de Downhill "Bistrita DH" pe Dealul Jelnei, cu finish-ul langa strandul" Codrisor.
Concursul este open, fara categorii de varsta sau tip de bicicleta, casca full-face fiind obligatorie.
Persoanele minore care vor sa participe trebuie sa se prezinte la inscrieri cu declaratia de la parinti, legalizata la un notar public.
Taxa de inscriere este de 10 Lei noi.
Miercuri, 09 septembrie 2009 va avea loc un briefing in skatepark la ora 19.
Sambata 12 septembrie 2009, incepand cu ora 10 vor avea loc inscrierea concurentilor, antrenamente oficiale, sitting run si concursul.
marți, 18 august 2009
Dorna Xtrem trip
Iata ca a fost si Dorna Xtrem, editia cu numarul 4. Venind dupa Mogosa, un traseu dificil si foarte tehnic, ma asteptam ca la Dorna sa fie mult mai relaxant, Varful Dealul Negru asteptandu-ne cu un traseu de viteza si lejer ca tehnicitate. N-a fost sa fie insa asa. Organizatorii au venit cu ceva nou in a doua parte a traseului, o zona tehnica si abrupta, condimentata cu o ploaie urata de tot ce a transforma aceea lejeritate asteptata intr-o lupta de stabilitate pe radacinile ude si noroiul groaznic. Faptul ca se cadea intr-o veselie era inevitabil, asa ca totul consta in ridicarea cat mai rapida a concurentilor :D.
Cazarea a fost de vis, atat ca si conditii, cat si ca pret. N-am mai mers pe mana high-life-ului, ne-am multumit cu un acoperis, un pat si un dus fierbinte. Si un loc pentru depozitarea bike-urilor :D. Serile petrecute prin oras au picat numai bine, ca relaxare dupa o zi intreaga de tras bike-ul prin noroi. M-am indragostit de Vatra Dornei imediat, reprosandu-i doar starea drumurilor ce concurau cu drumurile capitalei. Un oras superb, cu o arhitectura de invidiat, oameni linistiti si fete foarte frumoase :D.
Cam atat cu palavragitul, va las cu cateva imagini realizate atat de mine, cat si de altii.
Cazarea a fost de vis, atat ca si conditii, cat si ca pret. N-am mai mers pe mana high-life-ului, ne-am multumit cu un acoperis, un pat si un dus fierbinte. Si un loc pentru depozitarea bike-urilor :D. Serile petrecute prin oras au picat numai bine, ca relaxare dupa o zi intreaga de tras bike-ul prin noroi. M-am indragostit de Vatra Dornei imediat, reprosandu-i doar starea drumurilor ce concurau cu drumurile capitalei. Un oras superb, cu o arhitectura de invidiat, oameni linistiti si fete foarte frumoase :D.
Cam atat cu palavragitul, va las cu cateva imagini realizate atat de mine, cat si de altii.
vineri, 7 august 2009
BUG Mafia - Viata noastra, Volumul 2
Greii rap-ului romanesc s-au intors cu o continuare la Viata noastra, volumul 1. Primul single extras de pe partea a doua a best of-ului lor e Cu talpile arse, singura piesa noua de pe acest album.
Asteptati de aproximativ 3 ani, BUG s-au intors frumos de tot. Pe ei am crescut, pentru ei ma ascundeam in camera mea si ascultam cu volumul incet primele lor albume :D.
Fara alte cuvinte, Cu talpile arse, MAFIAAAAA!!! ;)
Asteptati de aproximativ 3 ani, BUG s-au intors frumos de tot. Pe ei am crescut, pentru ei ma ascundeam in camera mea si ascultam cu volumul incet primele lor albume :D.
Fara alte cuvinte, Cu talpile arse, MAFIAAAAA!!! ;)
joi, 6 august 2009
05.07.09 DH Photo Session - Radu B. Version
Mai bine mai tarziu decat niciodata, cam asa ar trebui numit postul asta. Uitasem de aceste cadre, mai ales ca ieri implinisera deja o luna.
Nu sunt creatii proprii, eu am venit doar cu propriul edit asupra lor. De aici si "Radu B. Version" ;).
Cadrele au fost trase de Daniel "Kentossu" George, un bun amic de-al meu, meserias in ale fotografiei ;). Ii multumesc inca o data pentru acea sesiune foto si imi dau cuvantul ca ii voi dedica un post intreg in momentul in care finalizeaza si el editarea lui personala a unor cadre trase in acea zi ;).
Hai Dani cu Kentossu Version! :D
Nu sunt creatii proprii, eu am venit doar cu propriul edit asupra lor. De aici si "Radu B. Version" ;).
Cadrele au fost trase de Daniel "Kentossu" George, un bun amic de-al meu, meserias in ale fotografiei ;). Ii multumesc inca o data pentru acea sesiune foto si imi dau cuvantul ca ii voi dedica un post intreg in momentul in care finalizeaza si el editarea lui personala a unor cadre trase in acea zi ;).
Hai Dani cu Kentossu Version! :D
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Postări
